Dualitate

Un suflet era scindat in doua: o particica era foarte iubitoare, visatoare, calda, tandra, naiva, firava si credula; cealalta particica era foarte rationala, cerebrala, puternica, realista, puternica.
In diferite etape de viata guvernau separat acel suflet si de multe ori particica rationala radea de particica naiva si o injosea pentru ca e asa. Spunea ca nu are nici o calitate ca sa guverneze acel suflet si ca e mai tot timpul ranita de celelalte suflete si nu e apreciata asa. Spunea ca ea e mai potrivita sa ghideze acel suflet pentru ca ar putea sari peste tot ce e neplacut si ce ar rani acel suflet.
Ca sa nu se mai certe tot timpul au decis sa intrebe sufletul de care din ele are mai multa nevoie.
Sufletul le-a privit si a zis ca de amandoua, dar cel mai mult de particica naiva pentru ca ea ii permite sa simta si sa creasca, de cealalta are nevoie ca sa o protejeze pe prima si sa o ridice cand cade.